O echipă de arheologi români și chinezi investighează în acest moment situl de la Noviodunum, aflat pe malul Dunării, în județul Tulcea. Scopul principal al acestei campanii este studiul și valorificarea patrimoniului uneia dintre cele mai importante fortificații de pe linia fluviului.
Cercetătorii abordează printr-o metodă interdisciplinară relația dintre cetate, așezarea civilă și zonele înconjurătoare. Printre obiective se numără și degajarea unor segmente din incinta sudică, precum și identificarea unor posibile cimitire, drumuri de acces și legături cu alte zone locuite.
În cadrul proiectului, o echipă de specialiști de la Universitatea Zhejiang din China, condusă de profesorul Ting An, a participat timp de două săptămâni la săpăturile arheologice. Aceștia au efectuat cercetări arheobotanice și au analizat probe de sol colectate din două zone importante: Turnul de Colț și Așezarea civilă Sud.
Specialiștii chinezi au adus o expertiză valoroasă în studiul cerealelor, în special al meiului. Cercetările indică faptul că această plantă, cultivată inițial în nordul Chinei acum aproximativ 10.000 de ani, a ajuns pe teritoriul României în mileniul II î.Hr., fiind cultivată continuu de atunci.
Colaborarea dintre instituțiile române și Universitatea Zhejiang va continua în următorii ani, cu scopul de a documenta istoria utilizării meiului de la preistorie până în perioada medievală. Acest studiu va aduce contribuții importante la înțelegerea practicilor agricole antice și a schimburilor culturale dintre Europa și Asia.
Poziția strategică a cetății Noviodunum, aflată în apropierea ultimului vad al Dunării înainte de Delta, a permis de-a lungul istoriei controlul navigației și supravegherea drumurilor comerciale dintre nordul Dobrogei, sudul Basarabiei și stepele nord-pontice.
