Unul dintre cele mai semnificative desafii cu care se confruntă tinerii din Uniunea Europeană îl reprezintă excluziunea de la educație și de la piața muncii. Statisticile recente arată că 11% dintre persoanele cu vârste între 15 și 29 de ani se află în situația de a nu urma o formă de instruire, să nu aibă un loc de muncă și să nu fi înscris într-un program de educație. Scopul comun stabilit la nivel european este de a reduce acest indicator sub 9% până în 2030. Cu toate acestea, majoritatea statelor membre înregistrează valori semnificativ peste acest prag.
Printre țările cu cele mai preocupante situații se numără România, Serbia, Grecia, Italia, Turcia și Bosnia și Herțegovina. Aceste state se confruntă cu provocări structurale, precum nealinierea dintre programele educaționale și cerințele economice, productivitate redusă și politici inefficiente de ocupare a forței de muncă.
În ceea ce privește procentele, România se situează la 19,4%, depășită doar de Turcia, care atinge 25,9%. La polul opus se află țări precum Olanda (4,9%) și Islanda (5%), care demonstrează că există modele de succes ce pot fi urmate. Germania, una dintre marile economii ale continentului, menține un nivel rezonabil de 8,5%.
O altă dimensiune a problemei o reprezintă diferențele de gen. În Turcia, 36,4% dintre femeile tinere se află în această categorie, față de 15,8% dintre bărbați. România înregistrează, de asemenea, un decalaj semnificativ: 25,2% la femei, comparativ cu 14% la bărbați. Grecia se distinge prin valori apropiate între sexe, dar fără a ieși din grupul țărilor cu performanțe slabe.
Analiștii subliniază că ratele ridicate ale tinerilor care nu studiază și nu lucrează sunt strâns legate de decalajul dintre competențele oferite de sistemul educațional și cerințele reale ale economiei. Mai mult, în Uniunea Europeană, cei care au renunțat complet să-și caute un loc de muncă sunt mai numeroși decât șomerii care încă activează în acest sens.
