Încă de la începutul lunii mai, președintele american a lăsat de înțeles că o soluție a conflictului din Ucraina poate fi găsită doar prin discuții directe între el și omologul său rus. „Nimic nu se va schimba până nu vom avea o întâlnire”, a declarat el atunci. Însă, după ce astfel de discuții au avut loc recent, situația pare să fi rămas practic neschimbată.
La scurt timp după întâlnirea de la Anchorage, nu există semne clare de progres. Deși s-a sugerat că ar urma o discuție între președinții Rusiei și Ucrainei, niciuna nu a fost anunțată oficial. Ministrul de externe rus a confirmat că nu există un plan concret, iar pozițiile părților implicate par să difere semnificativ.
Pe de o parte, se vorbește despre garanții de securitate și forțe de menținere a păcii, iar pe de altă parte, propunerile concrete par să lipsească. Într-o conferință recentă, președintele SUA a recunoscut că nu au fost discutate detalii specifice. Această lipsă de claritate a generat incertitudine și confuzie.
Politica americană față de conflict pare să oscileze între două extreme: uneori, administrația se prezintă ca mediator, iar alteori, ca un sprijin direct pentru Ucraina. Într-o postare pe rețelele de socializare, liderul SUA a susținut că Ucraina nu poate câștiga fără a avea voie să atace în teritoriu rus, criticând totodată restricțiile impuse de administrația precedentă.
În ciuda optimismului inițial, acum se exprimă îndoieli cu privire la intențiile Rusiei. Președintele SUA a promis că va evalua situația și va lua măsuri corespunzătoare în funcție de evoluții. El a menționat că obiectivul său principal este încheierea unui acord de pace durabil, nu doar un armistițiu temporar.
Experiența anterioară a diplomației americane în relația cu Coreea de Nord este adusă ca exemplu: întâlniri spectaculoase, fără rezultate concrete pe termen lung. Expertul Ivo Daalder, fost ambasador al SUA la NATO, a evidențiat că abordarea actuală pare să ignore poziția unitară occidentală și să cedeze în fața cerințelor Rusiei.
Ucraina rămâne precaută, având în experiența Memorandumului de la Budapesta din 1994, când a renunțat la arsenalul nuclear în schimbul unor garanții de securitate care ulterior nu s-au materializat pe deplin. Acum, propunerile privind implicarea Rusiei în asigurarea securității țării pe care a invadat-o sunt privite cu scepticism.
Vicepreședintele american a evitat să ofere detalii clare despre rolul pe care Rusia l-ar putea juca în viitor, sugerând că negocierile implică concesii reciproce. El a susținut că administrația actuală a exercitat presiuni economice mai puternice asupra Rusiei decât predecesorii săi, deși această afirmație este contestată de analiști.
În final, se pare că perspectiva unui acord de pace rapid rămâne incertă. Pe de o parte, există promisiuni și declarații optimiste, iar pe de altă parte, realitatea pe teren și pozițiile divergente ale părților implicate indică o soluție îndepărtată.
