Președintele rus Vladimir Putin a transmis un mesaj clar săptămâna aceasta, în timpul unor evenimente diplomatice și militare organizate în China: Moscova nu este izolată și dispune de parteneri puternici care îi susțin agenda. Liderul rus a participat alături de președintele chinez Xi Jinping, premierul indian Narendra Modi, președintele iranian Masoud Pezeshkian și Kim Jong Un din Coreea de Nord, într-un cadru care a evidențiat realinierile geopolitice actuale.
Deși aceste state nu au neapărat viziuni identice sau relații prietenoase profunde, ele împărtășesc un interes comun de a contrabalansa influența occidentală în afacerile globale. Această convergență strategică a devenit vizibilă în contextul conflictului din Ucraina, unde sprijinul economic, militar și tehnologic al Chinei, Indiei, Iranului și Coreei de Nord a permis Rusiei să susțină efortul de război.
China și India, deși declară neutralitate, au devenit principalii cumpărători de petrol și cărbune rus, oferind Moscovei venituri esențiale. De asemenea, companii din aceste țări au furnizat tehnologii cu dublă utilizare, necesare industriei de apărare ruse. Iranul a contribuit cu dronele Shahed, care au schimbat dinamica conflictului, în timp ce Coreea de Nord a oferit forță de muncă.
În spatele acestei cooperări se află însă un pragmatism dur. Relațiile nu se bazează pe afecțiune, ci pe interese economice și strategice. China și India evită o confruntare directă cu Occidentul, dar sunt dispuse să profite de slăbiciunile acestuia. Iranul și Coreea de Nord, deja marginalizate, au puțin de pierdut și mult de câștigat.
Summitul și parada militară din China au servit ca o demonstratie a acestei noi configurații internaționale, marcând o ruptură față de vechea ordine post-Război Rece. Statele Unite, retrăgându-se parțial sub administrația Trump, au lăsat un vid pe care alte puteri încearcă să-l umple.
Europa se confruntă acum cu necesitatea de a-și reevalua poziția de securitate. Recentele decizii privind creșterea cheltuielilor militare și aderarea la NATO a unor state neutre reflectă o conștientizare a noilor pericoli. Cu toate acestea, durabilitatea acestei alianțe anti-occidentale rămâne incertă, deoarece interesele diverselor state implicate pot evolua în funcție de contextul geopolitic.
