Președintele rus Vladimir Putin a transmis un mesaj clar săptămâna aceasta, în timpul unor evenimente diplomatice și militare organizate în China: Rusia nu este izolată și dispune de aliați puternici care îi susțin agenda. Liderul de la Moscova a participat alături de președintele chinez Xi Jinping, premierul indian Narendra Modi și alți șefi de state, într-o demonstrație vizibilă de solidaritate strategică.
Această reuniune a subliniat o realitate geopolitică incontestabilă: Rusia nu ar fi putut susține conflictul din Ucraina fără sprijinul economic al Chinei și Indiei, fără tehnologia militară iraniană și, într-o oarecare măsură, fără resursele umane ale Coreei de Nord. Dar semnificația întâlnirii a depășit cu mult cadrul acestui război.
Lași de interese comune, acești lideri globali au demonstrat o voință comună de a contrabalansa influența occidentală și de a promova o lume multipolară. Deși nu împărtășesc neapărat aceleași valori sau preferințe personale, ei văd o oportunitate istorică de a reconfigura ordinea internațională.
Pentru Europa, imaginea este alarmantă. Continentul se confruntă cu necesitatea urgentă de a-și reevalua poziția de securitate, mai ales într-un context în care Statele Unite, sub administrația Trump, își reorientează politica externă spre o abordare mai izolaționistă.
Analiștii subliniază că parteneriatele stabilite la Beijing sunt mai degrabă funcționale decât afective. China și India, de exemplu, mențin o poziție oficială de neutralitate față de conflictul din Ucraina, dar oferă în același timp sprijin economic esențial Moscovei. Beijingul și New Delhi au devenit principalii cumpărători de petrol și gaze rusești, oferindu-i Kremlinului o linie de salvare financiară.
În plus, firme chinezești și indiene asigură aprovizionarea cu tehnologii cu dublă utilizare, componente esențiale pentru industria de apărare rusă, afectată de sancțiunile occidentale.
Pe de altă parte, Iranul și Coreea de Nord, deja marginalizate pe plan internațional, și-au consolidat alianțele cu Moscova fără a avea prea mult de pierdut. Teheran a furnizat dronele Shahed, care au schimbat dinamica conflictului, în timp ce Pyongyang ar putea oferi forță de muncă în condițiile în care Rusia înregistrează pierderi umane semnificative.
Totuși, aceste alianțe au limite clare. Spre exemplu, Moscova nu a intervenit când Iranul a fost atacat de Israel sau Statele Unite anterior în acest an.
În ciuda acestor provocări, Europa a început să se adapteze. Schimbări notabile au avut loc în domeniul apărării, cum ar fi creșterea bugetelor militare și aderarea la NATO a unor state neutre precum Suedia și Finlanda.
Așa-numita „alegere a necesității” dintre China, Rusia, India și alți actori globali nu este încă o alianță formală, ci mai degrabă o convergență temporară de interese. Viitorul acestei cooperări rămâne nesigur, dar impactul său asupra balanței globale de putere este deja vizibil.
