New York se confruntă cu o criză ascunsă, dar profundă: poluarea fonică a atins proporții alarmante, iar aproape nouă dintre zece locuitori ai metropolei sunt expuși zilnic la niveluri de zgomot care depășesc limita considerată sigură. Un studiu realizat de Universitatea Columbia a evidențiat că expunerea constantă la zgomote de peste 70 de decibeli – generate de trafic, construcții, localuri și activități urbane – poate duce la pierderea progresivă a auzului.
În primii opt luni ale anului 2024, autoritățile newyorkeze au înregistrat peste 750.000 de plângeri legate de zgomot, aceasta fiind cea mai frecventă problemă raportată de cetățeni în ceea ce privește calitatea vieții. Orașul, cunoscut pentru energia sa neîncetată, a început să implementeze măsuri de combatere a poluării fonice, inclusiv prin instalarea unor camere specializate care detectează și sancționează sursele de zgomot excesiv.
Cercetătorii avertizează că efectele nu se limitează doar la auz. Expunerea cronică la zgomot a fost asociată cu tulburări de somn, probleme cardiovasculare, scăderea performanței cognitive și chiar nașteri premature. De asemenea, tinitusul – senzația de zumzet sau țiuit permanent în urechi – devine din ce în ce mai frecvent în rândul adulților tineri.
Surprizător, una dintre principalele surse de zgomot în rândul tinerilor de 18–25 de ani nu este mediul urban, ci utilizarea excesivă a căștilor la volum ridicat. Expertii subliniază că, deși poluarea fonică este la fel de răspândită ca cea atmosferică, ea primește mult mai puțină atenție din partea publicului și a factorilor de decizie.
Prevenția rămâne cheia. Odată instalată, pierderea auzului este adesea ireversibilă. Specialiștii recomandă conștientizarea riscurilor, reducerea expunerii zilnice și protecția auditivă atunci când zgomotul nu poate fi evitat. Într-un oraș care nu tace, apărarea liniștii personale devine o necesitate medicală.
