În inima Caraibelor, Cuba se confruntă cu una dintre cele mai grave crize economice din istoria sa recentă. Străzile din Havana, departe de zonele turistice, sunt astăzi împânzite cu gunoaie care blochează circulația, iar mirosul puternic al deșeurilor stă ca un blestem peste cartierele locuite. Nu este vorba despre o simplă neglijență, ci despre un sistem de salubritate care nu mai funcționează cum trebuie.
Situația este mult mai complexă. Întreruperile de curent electric se prelungesc uneori până la 20 de ore pe zi, iar lipsa apei potabile devine o problemă zilnică pentru aproximativ un milion de cubanezi. Economia se află în cădere liberă, iar guvernul a recunoscut public că țara funcționează sub regimul unei „economii de război”.
Potrivit unor estimări, economia cubaneză s-a contractat cu 1,1% în acest an, iar prognozele pentru 2025 sunt și mai sumbre, cu o estimare de scădere de 1,5%. Inflația, deși ușor în scădere, rămâne alarmant de mare, situându-se în continuare la cote de două cifre.
Lipsa energiei electrice este una dintre cele mai mari provocări. Compania națională de electricitate anunță zilnic deficitul dintre cerere și ofertă, iar peste 40% din țară rămâne frecvent fără curent. Pentru mulți cetățeni, viața de zi cu zi a devenit o luptă continuă cu programele de restricționare.
„Trebuie să mă adaptez constant la programele de întreruperi. Dacă nu sunt conectat, îmi pierd clienții”, mărturisește un fotograf care lucrează cu turiști străini. Pentru localnici, însă, realitatea este una dură: ceea ce pentru unii pare o aventură exotică, pentru alții reprezintă o luptă zilnică pentru supraviețuire.
Problemele energetice au efecte în lanț. Sistemul de alimentare cu apă este afectat direct, deoarece stațiile de pompare nu funcționează fără electricitate. În plus, scăderea dramatică a livrărilor de petrol din Venezuela a adus țara într-o situație și mai delicată.
Și sectorul turistic, care a fost odată un pilon al economiei, înregistrează performanțe slabe. Numărul de turiști a scăzut semnificativ, iar hotelurile funcționează cu un grad de ocupare de doar 24%. În paralel, industria zahărului, altă ramură emblematică a economiei cubaneze, a înregistrat cea mai proastă recoltă din ultimul secol.
Măsurile de austeritate se resimt și în viața cotidiană. Rațiile subvenționate de alimente de bază – orez, ulei, lapte și carne – au fost reduse semnificativ. Mulți cubanezi afirmă că nu mai primesc produse esențiale de luni de zile, iar creșterile salariale recente nu par să țină pasul cu inflația și cu scumpirile masive.
Unii experți compară criza actuală cu perioada anilor ’90, care a urmat prăbușirii Uniunii Sovietice. Diferența, însă, este că de data aceasta nu se observă eforturi consistente de reformă sau investiții majore. Economia pare blocată, iar populația continuă să scadă datorită emigrării masive.
În ciuda recunoașterii oficiale a problemelor, răspunsul autorităților rămâne în mare parte unul de consemnare a dificultăților, fără soluții clare și aplicabile pe termen scurt. Pentru mulți cetățeni cubanezi, viitorul pare tot mai sumbru, iar zilele trec sub semnul incertitudinii și al lipsei de perspectivă.
