În numeroase cartiere din Birmingham, Manchester, Newcastle și alte orașe britanice, stâlpii de iluminat se împodobesc tot mai des cu drapelele naționale – fie Crucea Sfântului Gheorghe, fie Union Jack. Ceea ce a început ca o inițiativă locală a crescut rapid, devenind un subiect de dezbatere națională.
Totul a pornit de la un incident într-o școală, unde o elevă de 12 ani nu a putut purta o rochie cu simbolul Union Jack în cadrul unei zile tematice. Ca reacție, s-a format un grup de susținere care și-a propus să promoveze mândria de a fi englez. Au urmat campanii online și strângeri de fonduri, iar mișcarea a câștigat teren.
Însă nu toți locuitorii văd acest val de steaguri cu ochi buni. Mulți își exprimă îngrijorarea că simbolurile naționale ar putea fi asociate cu grupări extremiste sau cu mesaje de exclusivitate. Alții, dimpotrivă, consideră că afișarea drapelului este o expresie legitimă a identității și un răspuns la nemulțumirile adânci din societate.
Experți în sociologie subliniază că proliferarea steagurilor poate fi interpretată ca un semn al frustrărilor colective: teama de schimbare, neliniști economice sau sentimentul că vocea cetățenilor obișnuiți nu este auzită. Steagul devine astfel un mijloc de exprimare atunci când alte canale par blocate.
Reacțiile oficialilor sunt amestecate. În timp ce unii lideri politici condamnă eliminarea steagurilor, alții avertizează că acestea pot crea diviziuni sau chiar confruntări în spațiul public. Deja sunt raportate incidente de vandalism legate de aceste simboluri.
În contextul unei societăți profund polarizate, drapelele au devenit mai mult decât simple materiale textile. Ele reflectă tensiuni identitare, neliniști economice și lupta pentru a redefine ce înseamnă astăzi să fii britanic.
