În sud-vestul Birminghamului, aproape fiecare stâlp de iluminat public este împodobit cu un drapel – fie cu crucea Sfântului Gheorghe, fie cu Union Jack. Acest fenomen, demarat inițial în iulie la Weoley Castle, s-a răspândit rapid și în alte orașe precum Manchester, Newcastle, Norwich sau Worcester.
Totul a început cu inițiativa grupului Weoley Warriors, format după ce o elevă de 12 ani nu a fost lăsată să poarte o rochie cu modelul steagului britanic la o activitate școlară dedicată culturii. Grupul, care are prezență activă pe rețelele de socializare și a strâns aproape 14.000 de lire sterline prin crowdfunding, susține că își propune să redea mândria de a fi englez.
Însă nu toți locuitorii văd acest gest ca pe un semn de unitate. Unii consideră că steagurile au fost preluate de grupări de extremă dreapta, amintind de legăturile dintre campanii similare și formațiuni precum Britain First sau English Defence League.
Specialiștii în științe sociale subliniază că proliferarea steagurilor poate fi interpretată ca o expresie a nemulțumirilor economice și sociale. Sentimentul că cetățenii obișnuiți nu sunt ascultați, teama de scăderea calității vieții și frustrarea față de guvern – toate acestea pot găsi o cale de exprimare prin astfel de simboluri.
Într-o națiune unde aceste steaguri au fost asociate și cu xenofobia, reacțiile sunt polarizate. Unii se declară mândri, alții se simt intimidați. Autoritățile avertizează că drapelul poate deveni uneori un motiv de confruntare, în timp ce alții condamnă orice încercare de a le înlătura.
Poliția a început să investigheze incidente de vandalism care au vizat sensurile giratorii vopsite în roșu și alb. Rămâne de văzut dacă acest val de patriotism va fi efemer sau va deveni o prezență constantă, așa cum se întâmplă deja în unele zone din Statele Unite.
Între mândrie națională, tensiuni identitare și nemulțumiri sociale, aceste drapele reflectă, fără îndoială, o Britanie profund divizată.
