Într-un colț izolat al Europei, în satul Novokatovsk, Or Cohen, un israelian de 35 de ani, trăiește alături de familia sa într-o casă veche de un secol. Deși situat la doar câțiva sute de metri de granița cu Ucraina, locuitorii spun că se simt în siguranță, în ciuda zgomotului ocazional al bombardamentelor din zonă.
Viața aici este una simplă, dar plină de provocări. Cohen crește păsări și legume, în timp ce soția sa lucrează de acasă pentru o firmă din Israel. Pentru a-și completa veniturile, au amenajat o cameră pentru turiști, deși vizitatorii sunt rareori în acest colț uitat de lume.
Transnistria, o regiune separatistă a Republicii Moldova, păstrează încă simboluri ale epocii sovietice, de la statui ale lui Lenin până la stele roșii pe clădiri. Cu o populație în continuă scădere, această zonă rămâne o relicvă a trecutului, atrăgând turiști curioși să experimenteze o atmosferă de altădată.
Comunitatea evreiască, odinioară numeroasă, numără astăzi doar aproximativ 2.000 de persoane. Majoritatea sunt vârstnici, cu vârsta medie de 80 de ani, mulți dintre ei supraviețuitori ai Holocaustului. Lipsa medicamentelor, casele deteriorate și izolarea sunt realități zilnice pentru mulți.
Situația economică s-a înrăutățit semnificativ după invazia Rusiei în Ucraina și întreruperea aprovizionării cu gaze subvenționate. Pensii modeste nu mai acoperă cheltuielile de bază, iar iernile devin din ce în ce mai greu de suportat pentru cei în vârstă.
Tinerii evrei ai regiunii, precum Katya Kreichman, studentă la muzică, încearcă să păstreze legăturile cu tradițiile strămoșești. Deși mulți pleacă în căutare de oportunități mai bune, unii se întorc pentru a-și susține familiile și comunitățile.
Viitorul comunității evreiești din Transnistria rămâne nesigur, dar pentru cei care au ales să rămână, viața continuă – o combinație de reziliență, tradiție și adaptare la realitățile economice dificile.
