În inima Transnistriei, o regiune separatistă înghețată în timp, comunitățile evreiești se confruntă cu o luptă cotidiană pentru supraviețuire. Contrar așteptărilor, nu ura sau discriminarea reprezintă cea mai mare amenințare, ci sărăcia copleșitoare care a adâncit rădăcini în ultimii ani.
La Novokatovsk, un sat aproape de granița cu Ucraina, Or Cohen și familia sa trăiesc într-o casă veche de un secol. Deși se aud ecourile bombardamentelor de peste frontieră, ei spun că se simt în siguranță. Curtea lor găzduiește găini și legume, iar o cameră de oaspeți este pregătită pentru turiștii aventurieri. Soția lui Or, Anya, lucrează de acasă pentru o companie israeliană, iar viața pare să meargă înainte, în ciuda contextului tensionat.
Însă realitatea majorității evreilor din Transnistria este cu totul alta. Cu o populație care a scăzut dramatic de la 300.000 înainte de 1939 la aproximativ 2.000 astăzi, comunitatea este formată în mare parte din vârstnici, mulți dintre ei supraviețuitori ai Holocaustului. Vârsta medie este de 80 de ani, iar singurătatea, lipsa medicamentelor și locuințele deteriorate sunt parte a vieții de zi cu zi.
Tiraspol, capitala regiunii, păstrează înfățișarea unui oraș sovietic, cu statui ale lui Lenin și stele roșii dominând peisajul. Aici, o singură sinagogă mai funcționează, comparativ cu cele 11 care existau odinioară. Viața religioasă este aproape inexistentă, iar majoritatea evreilor nu respectă tradițiile religioase.
Criza economică s-a adâncit după invazia Rusiei în Ucraina și întreruperea furnizării de gaze subvenționate de la Gazprom. Veniturile au scăzut cu 12%, iar prețurile la energie s-au dublat. Pensia medie, de aproximativ 113 dolari, acoperă doar jumătate din cheltuielile de bază. Iernile sunt deosebit de grele, cu întreruperi lungi de curent și încălzire, iar mulți seniori sunt nevoiți să doarmă în haine groase sau să folosească încălzitoare improvizate.
Oxana Zalunina, o tânără din Tiraspol, își continuă viața în ciuda acestor provocări. Ea și fiul ei participă la activitățile comunitare evreiești, păstrând legătura cu tradițiile strămoșești. Pentru ea, viața în Transnistria este despre reziliență și concentrarea asupra familiei.
Tinerii ca Katya Kreichman, studentă la muzică, reprezintă o speranță pentru viitor. Ea a ales să rămână în regiune pentru a-și ajuta familia să păstreze tradițiile evreiești, deși mulți alții au plecat.
Viitorul evreilor din Transnistria rămâne nesigur. Între războaie, crize economice și o populație care îmbătrânește, comunitatea se străduiește să supraviețuiască. Însă, în ciuda tuturor dificultăților, unii, ca Or Cohen și familia sa, continuă să-și construiască o viață în acest colț uitat de lume.
