Premierul maghiar Viktor Orbán, care se prezentă constant ca apărător al maghiarilor de peste hotare, alege să păstreze un tăcut echilibru atunci când interesele acestora intră în conflict cu alianțele politice. Recent, un atac aerian rus asupra orașului Muncaci, aflat în Ucraina de vest, a pus în lumină contradicțiile flagrante ale poziției oficiale a Budapestei.
Localitatea, care adăpostește o semnificativă comunitate maghiară, a fost lovită în urma unui bombardament ce a produs pagube materiale și a lăsat zeci de răniți. În ciuda gravității evenimentului, reacția autorităților ungare a fost una temperată, lipsită de condamnări clare sau demersuri diplomatice energice.
Curând după incident, președintele maghiar și-a exprimat compasiunea față de victime, menționând inițial originea rusă a atacului, însă referința a dispărut ulterior din comunicatul oficial. În schimb, Viktor Orbán a ales să se concentreze pe apeluri generice pentru pace, fără a identifica sau a ținta responsabili.
Această atitudine a stârnit reacții puternice în rândul opoziției și al observatorilor politici, care o caracterizează drept un semnal de supunere față de Moscova. Criticii subliniază că guvernul maghiar, deși susține că apără minoritățile etnice, evită să conteste acțiunile Rusiei, chiar și atunci când acestea vizează direct comunități maghiare.
Expertii remarcă faptul că poziția lui Orbán este dictată în mare măsură de considerente geopolitice și de agenda internă. Liderul maghiar cultivă o imagine de promotor al păcii și critic al politicilor Uniunii Europene, dar, în același timp, menține legături strânse cu Kremlinul. Această dublă joc îi permite să-și consolideze narativa anti-război și să-și direcționeze resentimentele electorale împotriva Ucrainei și a Bruxelles-ului.
Însă strategia are și riscuri. Tăcerea față de atacurile rusești poate subminea încrederea maghiarilor din afara granițelor, care se așteaptă la protecție din partea guvernului de la Budapesta. Deja există semne de dezamăgire în rândul comunităților maghiare din țările vecine, care se simt abandonate în momentele critice.
Pe termen lung, această abordare ar putea afecta nu doar relațiile externe ale Ungariei, ci și coerența politicii sale privind protecția minorităților. În contextul unui conflict militar în apropiere, neutralitatea complice devine din ce în ce mai dificil de justificat, iar prețul tăcerii poate fi mai mare decât beneficiile politice pe termen scurt.
