La scrutinul din 19 octombrie, Bolivia se află la un moment crucial, după aproape două decenii de guvernare socialistă. Însă pentru comunitățile indigene și pentru cei care militează pentru protecția naturii, niciunul dintre candidații care au acces în turul doi – senatorul centrist Rodrigo Paz și fostul președinte de dreapta Jorge „Tuto” Quiroga – nu pare să ofere soluții reale pentru stoparea defrișărilor, incendiilor și poluării care afectează Amazonul.
Ambii contenderi vorbesc despre schimbare, dar rămân legați de un model economic care, după părerea criticilor, a accelerat degradarea ecologică într-una dintre zonele cu cea mai mare biodiversitate din America de Sud. Pădurile tropicale boliviene, care acoperă 8% din întregul bazin al Amazonului, joacă un rol esențial în absorbția de carbon și în echilibru climatic global. Specialiștii avertizează că defrișările intense pot duce la un punct de criză, de după care ecosistemul s-ar putea transforma ireversibil în savană.
„Alegem între două pericole”, afirmă Ruth Alipaz Cuqui, coordonatoare a unei alianțe indigene. „Pe hârtie, totul pare frumos: legi, decrete, angajamente. Dar pe teren, lucrurile stau altfel.”
Deși Quiroga promite măsuri mai dure împotriva incendiilor, agricultură durabilă și reîmpădurire, iar Paz anunță investiții masive într-un „guvern verde”, există un profund scepticism în rândul locuitorilor. Chiar și sub conducerea lui Evo Morales, primul președinte indigen, care invoca adesea spiritul Pachamama, regulile de protecție a pădurilor au fost slăbite, iar exporturile de soia, carne și minerale au primit prioritate. Rezultatul: în 2024, Bolivia a înregistrat cea de-a doua cea mai mare pierdere de pădure tropicală virgină din lume, după Brazilia.
Problemele de mediu au fost abordate superficial în dezbaterile electorale, deoarece discuțiile s-au concentrat asupra crizei economice. Totuși, sub presiunea extinderii agriculturii și a exploatării auriferă, contaminarea cu mercur a râurilor a atins niveluri alarmante, afectând atât fauna acvatică, cât și sănătatea comunităților care se bazează pe pește în alimentație.
Vincent Vos, un cercetător stabilit în regiunea Beni, confirmă: „Rezervele de apă s-au redus dramatic, iar oamenii suferă intoxicații grave.” Mai mult, propunerile unui candidat de a desființa titlurile colective de proprietate indigenă și de a extinde agricultura industrială ar putea agrava și mai mult defrișările.
Pentru mulți, decalajul dintre promisiunile politice și realitatea de pe teren este copleșitor. Râuri secate, păduri mistuite de flăcări și o populație bolnavă – acestea sunt consecințele unui deceniu de neglijență ecologică. „Ceea ce apărăm”, conclude Alipaz, „nu este doar pământul, ci însăși condiția noastră de a supraviețui.”
