Președintele sirian Ahmed al-Sharaa se confruntă cu una dintre cele mai grave crize de la preluarea puterii, în contextul în care tensiunile etnice și religioase amenință să sfâșie țara. După doar șase luni de la instalarea la Damasc, noul lider a trecut de la promisiunile de unitate națională la confruntări deschise cu minoritățile, iar acum se află într-o poziție din ce în ce mai precară.
În ciuda faptului că provine din majoritatea sunnită, Sharaa nu a reușit să pacifice țara. Masacrele împotriva comunităților alawite și druze au marcat primele luni ale guvernării sale, iar acum kurzii, aliații săi inițiali, se distanțează rapid de regim. Acțiunile militare și represiunile nu au făcut decât să adâncească decalajul dintre Damasc și provinciile periferice.
Conferința de la Al-Hasakah, organizată în august, a marcat un punct de cotitură. Reprezentanții principalelor minorități – kurzi, alawiți, druzi, creștini și alții – au cerut public descentralizarea puterii și o federație care să le garanteze autonomia. Pentru Sharaa, acest scenariu reprezintă un adevărat coșmar, deoarece i-ar reduce controlul la aproximativ 60% din teritoriul actual.
Pe plan extern, situația nu este mai favorabilă. Turcia, care inițial l-a sprijinit, acum încearcă să transforme Siria într-un protectorat, în timp ce Qatar urmărește să obțină control economic asupra unor sectoare cheie. Israelul, pe de altă parte, oferă sprijin druzilor și urmărește cu atenție evoluțiile din sudul țării.
În ciuda arestărilor unor suspecți implicați în masacre, încrederea minorităților în regim pare distrusă. Fiecare grup etnic își organizează apărarea: alawiții se regrupează în vest, druzii se bazează pe sprijinul israelian, iar kurzii mențin o armată numeroasă în nord.
Dacă Sharaa nu reușește să găsească o cale de dialog și conciliere, riscă să-și piardă controlul asupra unei țări din ce în ce mai fragmentate. Criza actuală nu este doar una politică, ci existențială pentru viitorul Siriei ca stat unitar.
