În ultimii doi ani, spațiul media al țărilor democratice a acordat o amplificare neașteptată narativilor promovate de Hamas, conform unor analize recente. Acest fenomen a condus la o acceptare necritică a unor informații care, la o examinare atentă, se dovedesc a fi parte a unei campanii de influențare.
Un exemplu ilustrativ îl constituie preluarea nefiltrată a unui studiu care susținea că conflictul din Gaza a condus la cel mai mare număr de jurnaliști uciși din istorie, depășind chiar și pierderile din cele două războaie mondiale. Afirmația a fost promovată fără a fi supusă unei verificări adecvate, deși cercetări ulterioare au evidențiat inexactități semnificative. De exemplu, în cel de-al Doilea Război Mondial au pierit peste 1.400 de jurnaliști ruși, iar Holocaustul a pretins viața a cel puțin 1.435 de profesioniști ai presei evreiești.
Mesajele Hamas sunt diseminate atât prin susținătorii mișcărilor radicale, cât și prin organizații finanțate din surse din Orientul Mijlociu. Aceste narative au pătruns adânc nu doar în discursul public, ci și în comunitățile evreiești și în societatea israeliană, influențând până și unele segmente din cadrul armatei.
Paradoxal, singura metodă de a contracara acest val de dezinformare ar fi jurnalismul autentic, bazat pe verificarea faptelor și pe raportarea echilibrată. Tendința de a relativiza acțiunile unor grupări teroriste, echivalându-le cu măsurile de autoapărare ale unui stat democratic, reprezintă o problemă profundă a discursului contemporan.
Conștientizarea modului în care propaganda poate modela percepția publică este esențială, mai ales într-un context în care siguranța și adevărul devin din ce în ce mai vulnerabile.
