Oamenii de știință au identificat unele dintre cele mai vechi forme cunoscute de mumificare, practicate în China și Asia de Sud-Est cu peste 10.000 de ani în urmă. Acestea implicau uscarea cadavrelor prin expunere la fum, într-un proces care surprinde prin vechime și sofisticare.
Spre deosebire de mumifiile egiptene, care au aproximativ 4500 de ani, aceste rămășițe provin din zone cu climă umedă, unde conservarea naturală a corpului era dificilă. Cercetătorii au analizat schelete găsite în mai multe țări din regiune, observând urme de arsuri care nu corespundeau practicilor obișnuite de incinerare.
S-a descoperit că oasele nu au fost supuse unor temperaturi extreme, ceea ce a condus la ipoteza că respectivele comunități foloseau tehnici sofisticate de afumare pentru a conserva trupurile. Acest proces nu era doar funcțional, ci și profund simbolic, reflectând credințe despre prezența continuă a spiritelor defuncților în viața celor vii.
Unele comunități din Indonezia și Australia păstrează și astăzi tradiții similare, uscând corpul decedatului deasupra unui foc care arde timp de luni de zile. Se credea că acest ritual permitea spiritului să rămână legat de lumea cealaltă și să se întoarcă periodic printre cei vii.
Descoperirile recente arată că aceste ritualuri au o istorie mult mai lungă decât se credea, oferind o nouă perspectivă asupra modului în care societățile antice înțelegeau moartea și datoria față de cei plecați.
