Președintele SUA, Donald Trump, și-a afirmat în repetate rânduri capacitatea de a aduce pacea în punctele fierbinți ale globului, promițând soluții rapide în dispute internaționale complexe. Însă conflictul din Ucraina, care intră acum în al patrulea an, se dovedește a fi una dintre cele mai grele provocări ale administrației sale.
De la reluarea mandatului, Trump a intervenit în mai multe crize regionale, combinând presiuni economice, amenințări cu sancțiuni și diplomație directă. Una dintre acțiunile notabile a fost semnarea unei declarații comune între Armenia și Azerbaidjan, care s-au angajat să depășească tensiunile istorice. Trump a declarat că a folosit relațiile comerciale pentru a le determina pe cele două țări să negocieze.
Totuși, în Ucraina, progresul este lent. Deși președintele american a promis că va stopa ostilitățile „într-o zi”, luptele continuă, iar dialogul dintre Kiev și Moscova rămâne blocat. Trump a propus diverse abordări, de la un acord de încetare a focului până la implicarea SUA în garantarea securității regiunii, dar fără a trimite trupe americane pe teren.
În alte zone de criză, cum ar fi Orientul Mijlociu, administrația a continuat să sprijine puternic Israelul, în timp ce încerca să extindă Acordurile de la Abraham. În Africa, presiunile lui Trump au condus la semnarea unui acord de pace între Rwanda și Republica Democratică Congo, dar violențele persistă.
Pe frontul nuclear, Coreea de Nord rămâne o problemă nerezolvată. Deși Trump a avut trei întâlniri cu Kim Jong Un în primul său mandat, programul nuclear al Pyongyangului a continuat să se dezvolte.
În ciuda eforturilor diplomatice și a promisiunilor ferme, pacea durabilă în multe dintre aceste conflicte pare încă departe. Războiul din Ucraina, în special, continuă să testează limitele diplomației americane și să pună sub semnul întrebării capacitatea lui Trump de a-și atinge obiectivele de pacificator global.
