Etichetele aplicate pe produsele alimentare pot fi adesea o sursă de confuzie pentru consumatori. Termeni precum „consumă până la”, „vândut până la” sau „cel mai bine consumat înainte de” nu au întotdeauna semnificația pe care o credem și, de cele mai multe ori, nu indică momentul în care un produs devine nesigur.
În realitate, aceste date se referă mai degrabă la calitatea și prospețimea alimentului, nu la pericolul de intoxicație. Din cauza neclarității, se estimează că milioane de tone de mâncare în perfectă stare de consum sunt aruncate anual.
Sistemul de datare este extrem de neuniform. Producătorii stabilesc termene în mod autonom, uneori pe baza unor teste proprii sau a practicilor din industrie, ceea ce duce la situații paradoxale: produse similare pot avea termene de valabilitate total diferite. Diferențele legislative amplifică și mai mult haosul. De exemplu, unele state reglementează strict perioada de valabilitate a laptelui, altele nu impun niciun fel de etichetare pentru anumite categorii de produse.
Specialiștii subliniază că, cu excepția unor alimente precum carnea crudă, peștele, lactatele nepasteurizate sau mâncarea pentru copii mici, majoritatea produselor pot fi consumate în siguranță și după data tipărită pe ambalaj. Ouăle, dacă sunt păstrate corect, pot fi consumate și după câteva săptămâni, iar alimentele congelate își păstrează calitatea mult timp.
O atenție deosebită trebuie acordată produselor refrigerate, unde temperatura de depozitare acasă poate diferi de cea din magazine. Carnea de pasăre, de exemplu, ar trebui consumată rapid, iar cea roșie, în câteva zile.
În încercarea de a standardiza și clarifica etichetele, unele state au inițiat reglementări care să introducă două categorii clare: una referitoare la calitate și alta la siguranță. Până când aceste practici vor deveni uniforme, consumatorii sunt sfătuiți să se bazeze pe simțurile lor – mirosul, aspectul și textura – și să evite să arunce alimente care sunt încă comestibile.
