Economia europeană a înregistrat o evoluție pozitivă în ultimii ani, în mare parte datorită contribuției lucrătorilor străini. Potrivit unor analize recente, aceștia au generat aproximativ jumătate din noile locuri de muncă create în Uniunea Europeană începând cu 2022, în ciuda faptului că reprezintă doar 9% din totalul forței de muncă.
Fără aportul acestora, piețele muncii ar fi fost mult mai tensionate, iar creșterea economică ar fi fost semnificativ mai modestă. Unele dintre cele mai puternice economii ale continentului, precum Germania și Spania, și-ar fi înregistrat performanțe economice substanțial inferioare în absența contribuției migranților.
Migrația forței de muncă a compensat scăderea natalității și tendința tot mai mare a lucrătorilor de a opta pentru programe reduse. Acest fenomen a permis companiilor să-și extindă activitatea și a temperat presiunile inflaționiste, deși salariile nu au ținut pasul cu creșterea prețurilor.
În ciuda beneficiilor economice incontestabile, fenomenul migrației continuă să genereze tensiuni politice semnificative. Multe guverne europene se confruntă cu presiuni de a restricționa fluxurile migratorii, în contextul în care partidele populiste capitalizează pe tematica imigrației.
Perspectivele pe termen lung rămân însă dependente de capacitatea de a gestiona acest paradox: pe de o parte, necesitatea economică a forței de muncă străine, iar pe de altă parte, rezistența politică și socială față de migrație. Acest echilibru delicat va determina în mare măsură reziliența economică a Europei în următorii ani.
