Economia europeană a înregistrat o remarcabilă rezistență în fața șocurilor produse de criza energetică și de inflația record, iar un rol esențial în această performanță l-au avut lucrătorii străini. Potrivit unor analize recente, aceștia au generat aproximativ jumătate din noile locuri de muncă create în Uniunea Europeană începând cu 2022.
Fără aportul forței de muncă migrante, performanțele economice ale unor state cheie, precum Germania sau Spania, ar fi fost semnificativ inferioare. Estimări indică faptul că PIB-ul Germaniei ar fi cu circa 6% mai mic în absența contribuției acestora. De asemenea, ocuparea forței de muncă în zona euro a crescut cu peste 4% în ultimii ani, în ciuda creșterilor substantiale ale ratelor dobânzilor.
Migrația a compensat scăderea natalității și reducerea programului de lucru preferat de mulți europeni, permițând companiilor să-și mențină și să-și extindă producția. Acest fapt a temperat presiunile inflaționiste, deși creșterile salariale nu au ținut pasul cu evoluția prețurilor.
În ciuda beneficiilor economice incontestabile, fenomenul migrației continuă să fie un subiect politic sensibil. Populația Uniunii Europene a atins un record istoric de 450 de milioane de locuitori anul trecut, iar guvernele de la Berlin la Roma se confruntă cu presiuni tot mai mari de a restricționa noi intrări, în contextul în care partidele populiste și de extremă dreaptă câștigă teren.
În concluzie, deși migrația reprezintă un factor cheie de susținere a economiei europene, viitoarele beneficii pot fi limitate de reacțiile politice și de schimbările demografice. Reziliența pieței muncii din Europa rămâne dependentă de gestionarea echilibrului dintre necesitățile economice și presiunile sociale.
