În contextul actual al tensiunilor geopolitice, multiple state europene își reanalizează politicile de recrutare militară. Germania, care a suspendat serviciul militar obligatoriu în 2011, pregătește introducerea unui nou sistem care va deveni obligatoriu începând cu 2027. Tinerii vor fi convocați la selecție, iar cei care optează pentru carieră militară vor beneficia de avantaje financiare și posibilități de avansare.
Franța, care a renunțat la serviciul obligatoriu în 1996, a introdus în schimb Serviciul Național Universal, un program de o lună pentru tinerii între 15 și 17 ani. Deși s-au discutat inițiative de revenire la serviciul obligatoriu, acestea nu au sprijin politic sau financiar. În schimb, țara și-a extins forțele de rezervă.
Marea Britanie se bazează exclusiv pe profesioniști, dar se confruntă cu deficit de personal. Experții recomandă întărirea rezervei ca răspuns la amenințările regionale. Polonia, care și-a abandonat serviciul obligatoriu în 2008, își mărește rapid armata și promovează programe de pregătire militară în școli.
Suedia a reintrodus serviciul militar în 2017, iar anumite contingente de tineri sunt selectate anual pentru serviciu obligatoriu. Finlanda, care a păstrat serviciul militar, are unul dintre cele mai robuste sisteme din Europa, cu majoritatea bărbaților absolvind instruirea și integrându-se în rezervă.
Norvegia consideră serviciul militar o onoare, iar Danemarca va extinde obligativitatea și pentru femei începând din 2026. Austria păstrează serviciul militar obligatoriu, iar Ucraina, în contextul conflictului armat, a generalizat mobilizarea.
Grecia menține serviciul militar de 12 luni datorită tensiunilor regionale și ratei scăzute a natalității, iar Turcia permite scurtarea serviciului prin plata unei taxe. Aceste măsuri reflectă adaptarea la realitățile de securitate contemporane și diversitatea abordărilor în materia apărării naționale.
